sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Victime sau paranoia?




Ştiaţi că MISA conduce SRI?
Sau ce fel de oameni sunt „victimele” din dosarul 6D

Pentru a putea pune mâna pe Gregorian Bivolaru se pare că „autorităţile” sunt lipsite de scrupule. De fapt deviza masonică „scopul scuză mijloacele” este aplicată cu fervoare când vine vorba despre şcoala de YOGA MISA şi Gregorian Bivolaru.

Din acest motiv, în anul 2005 peste 50 de practicanţi YOGA au fost luaţi în colimator de către procurori. 21 de practicanţi YOGA au fost trimişi în judecată în celebrul dosar 6D. Evident Gregorian Bivolaru ocupă locul principal, devenind astfel ţinta precisă a atacurilor presei. Mass-media a folosit orice mijloace pentru a-l ataca pe profesorul de YOGA: publicarea ilegală a rechizitoriului pe Internet, jigniri, asocieri cu diverşi infractori interlopi. În aceste condiţii absurde pentru un stat european şi datorita presei penibile şi perverse, yoghinii au ajuns să fie asociaţi, printre altele, cu suporterii echipelor de fotbal din România.

Tragedia este ca foarte mulţi oameni din România îi consideră pe yoghini nişte monştrii, care trebuie anihilaţi cu orice preţ. Acest fapt este datorat pe de o parte presei româneşti care de ani de zile jigneşte şi calomniază şcoala de YOGA MISA, manifestându-şi din plin perversitatea, şi pe de altă parte autorităţilor române care la comandă politică în 18 martie 2004 au început o campanie de proporţii prin care doreau să distrugă şcoala MISA, încălcând sistematic drepturile omului şi realizând abuzuri după abuzuri.

Cu toate că orice individ din această ţara ştie cu precizie că domnul Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia, în cadrul procesului unde se judecă dosarul 6D, ce este acum pe rol, domnul Bivolaru este citat în România. Orice aspect este speculat la maxim, evident în defavoarea persoanei când vine vorba despre Gregorian Bivolaru.

Am mai afirmat faptul că acest celebru dosar 6D comandat politic, care se doreşte a fi de fapt un dosar foarte „greu” cu acuzaţii dure, gen „trafic de persoane” sau „anti-semitism”, este de fapt o imensă „glumă amară” penibilă, bazată pe imaginaţia bolnavă şi perversă a unui procuror de tip „sluga dumneavoastră”. Nu mai intru în amănunte „picante” din acest dosar pentru că oricine poate citi rechizitoriul de pe internet şi se poate convinge.
Cert este faptul că şi astăzi 21 de oameni sunt învinuiţi pe nedrept şi trimişi în judecată datorită unei comenzi politice.

Gluma se extinde

Astăzi 19 decembrie 2008 am participat la o nouă înfăţişare la Tribunal în cadrul dosarul 6D, unde am putut să audiez în plenul şedinţei, în sala de judecată ultima „glumă amara” a anului 2008, prin vocea aşa-zisei „victime” Ion Lupescu.
Domnul Ion Lupescu a făcut mai multe afirmaţii în faţa judecătorului şi vă ofer posibilitatea de a judeca singuri. Dânsul a afirmat că:
- Doreşte să i se ofere protecţie personală pentru că se simte ameninţat. Motivaţia: MISA este o organizaţie armată.
- SRI este susţinut de MISA.
- SRI este protejată de MISA.
- MISA distruge oameni, omoară oameni în România.
- De fapt MISA conduce SRI.
- SRI acţionează la ordinul MISA, SRI omoară oameni în toata ţara.
-
Ultima declaraţie a dânsului fiind ceva de genul: „Mă simt ameninţat şi determinat să mă cert cu oamenii şi sa le dau în cap la oameni.”
Ce mai putem spune în astfel de condiţii, când aşa-zisele „victime” de fapt se simt „determinate” să dea în cap „la oameni” în condiţiile în care MISA “conduce SRI-ul”?
Mă întreb de ce nu este pus şef la SRI domnul Gregorian Bivolaru?
Mă opresc să mai fac şi alte afirmaţii, zâmbesc amar şi învăţ să fiu compasiv şi faţă de paranoici. Propun totodată o expertiză psihiatrică pentru a ne elucida în cazul domnului Ion Lupescu.

PS: „Pretutindeni în lume, un prost oarecare este şi rămâne un prost; numai în România zilelor noastre însă, un prost care însă totodată este plin de ură şi are funcţia de procuror este şi rămâne un procuror care spune şi face ce vrea el în dispreţul celor mai elementare principii ale bunului simt.” (Gregorian Bivolaru)

Sursa:
www.costicacojocaru.ro

Frica


Un articol interesant scris de Anne-Marie Blajan a fost publicat de agentia de stiri HotNews. Titlu lui este “Cum ard gazul rusesc de pomana apostolii apocalipsei si cui ii foloseste politica fricii”.
Definitia fricii conform dictionarului explicativ roman – “Stare de neliniste adanca si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj,teama, infricosare.”
Mai nou de fapt, frica a devenit o metoda clara de manipulare. Manipularea constienta a ramas deocamdata metoda cea mai buna de control a maselor. Aparent traim intr-o societate civilizata, care nu mai poate fi coordonata prin forta bruta, fizica; de aceea am facut “revolutia” in ’89. Sa dam jos “dictatorul”.
Din pacate agresiunea este o metoda clara de control al maselor, de asuprire a popoarelor si in aceasta directie avem din plin exemple, fiind suficient sa privim americanismele pline de “teroristi” si “terorism”. Imi aduc aminte de un film documentar realizat in Irak la un an dupa ce a fost indepartat “dictatorul”. Ce credeti ca a declarat un irakian, referinduse evident la americani?
“ A plecat elevul si a venit profesorul”.
Stupid, dar din pacate adevarat. Nu sunt un analist politic, dar bunul simt si observarea clara a unor fenomene ma ajuta sa imi formez o alta opinie fata de anumite evenimente.
Deci frica a devenit un instrument de tortura psihica pentru romanul de rand care se gandeste doar la ziua de maine, frustrat de neajunsuri, impovorat de o educatie comunista, docil din fire, obijnuit cu jugul.
Cel mai trist este faptul ca cei “alesi”, cei in care acest popor si-a pus toate sperantele nu sunt decat o gasca de parveniti lipsiti de scrupule si verticalitate. Ei reprezinta de fapt noii arendasi ai poporului roman.
In cartea sa “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” Virgiliu Gheorghe scrie : “Manipularea prin publicitate, propaganda provoaca docilitate….”.
Infricosarea oamenilor este o metoda de a-i mentine docili. Imi aduc aminte de o dicutie purtata pe malul marii cu jurnalista Oana Despa, cand cu stupoare am aflat care sunt caracteristicile de “baza” ale unei asa zise stiri bune : o stire “buna” trebuie sa fie socanta si negativa….
Deci la ce foloseste frica? La manipulare, la controlul maselor; aceasta este prima ei actiune. In ceea ce priveste gazele rusesti, evident ca va fi in final si in aceasta directie o “contributie”. Cu siguranta un val nou de scumpiri va sosi odata cu iarna ruseasca.
La final ofer concluzia jurnalistei Anne-Marie Blajan
“Si atunci, de ce apostolii apocalipsei nu se calmeaza? Pentru ca frica vinde, frica te tine lipit de televizor sa vezi ce rele ti se intampla. E caloriferul un pic mai rece? Aia de la televizor au dreptate. Flacara la aragaz este mai plapanda, nu e de mirare, a spus la televizor ca asa se va intampla. Televiziunile fac audienta, comentatorii care apasa butonul rosu... ma intreb ce au de castigat. Probabil ca satisfactia ca oamenii ii vad ca pe niste profeti ai natiei. Si faptul ca intra intr-o "industrie a fricii" promovata de televiziuni, o industrie care ii face sa existe.
Ce e industria fricii? E ce vedem toata ziua pe ecrane: un titlu terifiant, care evident vinde, invitati care iti sustin ideea, mai putin cei care au si o opinie contrara, si o emisiune care le spune oamenilor cum vor fi distrusi maine de factura la intretinere, pretul carnii, al gazelor sau de lipsa biletelor la bai pentru pensionari.”

Sursa: www.costicacojocaru.ro

Jurnalistul autohton


Pana de curand jurnalistul avea un statut deosebit, deseori chiar se credea un mic Dumnezeu, putini fiind cei care stiu cu adevarat ce se ascunde de fapt in spatele presei.

Va ofer cateva caracteristici de baza, usor observabile la jurnalistii autohtoni : obedienti, slugarnici, lasi, penibili, aroganti, neincrezatori, perversi si vulgari. De fapt toate aceste asa zise “calitati jurnalistice autohtone” consider ca fac parte din fisa postului de lucru, in aceasta directie jurnalistii fiind atent selectati.
Nu intamplatoare este si sintagma “6 vine presa”, caci daca ne gandim un pic, acest jargon folosit deseori de o anumita categorie sociala reflecta de fapt un mediu delicvent. Observam cu stupoare cum mitomania a devenit calitatea importanta, de baza pot spune, a jurnalistui autohton. Indiferent cat de evident este adevarul “jurnalistul” minte de ingheata apele. Deontologia profesionala metamorfandu-se intr-un simplu laitmotiv.

Numai in ceea ce priveste miscarea de yoga in Romania, presa autohtona a emis zeci de minciui sfruntate, ingrosate la maxim, cusute cu sarma caci ata nu mai rezista. In aceasta directie imi aduc aminte de zecile de minciuni care ne-au fost “repartizate”, daca nu stiati va informez ca yoghinii “doreau” printre altele sa cumpere inclusiv muntii Carpati si nu pot sa trec peste faptul cum marea Agentie de Fals Mediafax a emis in repetate randuri minciuni la ordin. Despre ordinele primite de Agentia de Fals Mediafax a vorbit si Cristian Levant in 2004, cand a afirmat public intr-o emisiune televizata ca Mediafax a primit ordin sa spuna ca Gregorian Bivolaru are interdictie de a parasi tara.

Mai nou, printr-un scandal public descris chiar de catre colegii de breasla, aflam ca sexul ramane subiectul preferat al jurnalistilor autohtoni, de data aceasta insa cu preferinte.

Mai in clar, ca sa realizati aceste aberatii ale jurnalistului autohton va sugerez sa cititi articolul publicat in fituica Gardianul, de catre Sorin Simion in data de 9-01-2009 intitulat “Sexgate in Babana: un primar si o jurnalista, amor cu nabadai, santaj si amenintari”. Ce putem afla din acest articol? De data aceasta o jurnalista autohtona implicata intr-un scandal sexual cu un primar pe care il santaja.

Deci alte caracterisitici de baza ale jurnalistului autohton fiind de fapt santajul si sexul. Noroc ca jurnalista nu este yoghina caci sigur ar fi fost vorba de sex in grup si urinoterapie.

Se spune ca Dumnezeu are simtul umorului si astazi avem parte de o imensa circoteca declansata chiar de jurnalistii autohtoni care incep sa-si dea arama pe fata si cred ca oricare om care priveste cu bun simt acest articol poate realiza de fapt ca presa este un instrument penibil, mincinos si pervers in mana unor manipulatori.

Trist este ca cei care se considera astazi jurnalisti nu isi dau seama de situatia lor reala, preferand sa se ascunda in spatele unei institutii penibile facand orice doar ca sa capete un ban, un post sau platind oricat pentru a-si construi o imagine.

Trist este si faptul ca yoghinii sunt brutalizati mai departe pe baza minciunilor si calomniilor abjecte emise de catre aceste slugi penibile si perverse ce astazi se numesc in mod pompos “JURNALISTI”.