joi, 29 mai 2008

La Tiganci...















Marti 27 mai 2008 in sala Rapsodia din strada Lipscani nr. 53 Compania de dans Mandala a pus in scena spectacolul " La Tiganci " dupa piesa scrisa  de Mircea Eliade. 

Acest spectacol a fost realizat cu sprijinul Administratiei FCN al Primariei Sf. Gheorghe si al Directiei Judetene de Tineret Covasna. 

Regia: Aimen Klimmeron

Coregrafia: Sebastian Paul

 "—   Hildegard! exclama, lasând sa-i cada palaria din mâna.
— De când te-astept, spuse fata apropiindu-se. Te-am cautat peste tot.— Am fost la berarie, sopti Gavrilescu. Daca n-as fi fost cu ea la berarie, nu s-ar fi întâmplat nimic. Sau daca as fi avut ceva bani la mine. Dar asa, a platit ea, Elsa, si întelegi, m-am simtit obligat. Si acum e târziu, nu e asa? E foarte târziu.— Ce importanta poate sa aiba, spuse fata. Hai sa mergem.   Dar nu mai am nici casa, nu mai am nimic. A fost o zi teribila.— Întotdeauna ai fost distrat, îl întrerupse. Sa mergem.— Dar unde? Unde? încerca Gavrilescu sa strige. În casa mea s-a      mutat cineva, i-am uitat numele, dar e cineva pe care nu-l cunosc. Si nici macar nu e acasa, ca sa-i putem explica. E ple­cat la bai.— Vino cu mine, spuse fata apucându-l de mâna si tragându-l usor în coridor.— Dar n-am nici bani, continua Gavrilescu în soapta. Tocmai acum când s-au schimbat banii si s-a scumpit tramvaiul.— Ai ramas acelas, spuse fata, începând sa râda. Ti-e frica.— Dintre cunoscuti n-a mai ramas nimeni, continua Gavrilescu, în soapta. Toata lumea e la bai.— E adevarat? se mira fata. Tu înca nu întelegi? Nu întelegi ce ti s-a întâmplat, acum, de curând, de foarte curând? E adevarat ca nu întelegi?   
Fata îl trase usor dupa ea. Traversa curtea si iesira fara sa mai deschida poarta. Birjarul îi astepta, motaind, si fata îl trase tot atât de usor dupa ea în trasura.— Dar îti jur, începu Gavrilescu, în soapta, îti dau cuvântul meu de onoare ca nu mai am nici un ban.— Încotro, domnisoara? întreba birjarul. Si cum va duc? La pas sau mai repejor?
— Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung, spuse fata. Si mâna încet. Nu ne grabim.— Hei, tinerete! facu birjarul, fluierând usor calul.   Îi tinea mâna prinsa în mâinile ei, dar se rezemase cu capul pe perna, cu ochii pe cer. Gavrilescu o privea adânc, concentrat.— Hildegard, începu el târziu. Se întâmpla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul, as crede ca visez.


   Fata întoarse capul spre el si-i zâmbi.
— Toti visam, spuse. Asa începe. Ca, într-un vis.
---------------"

Niciun comentariu: