Porunceşte, şi eu voi culege toate fructele mele
Pentru a ţi le aduce în coşuri pline în grădina ta,
Cu toate că unele din ele s-au trecut,
Iar altele sunt încă necoapte.
Căci anotimpul devine greu în splendoare,
Iar fluierul păstorului suspină în umbră.
Dă poruncă, şi eu voi pune să se umfle
Pânza corabiei pe râu.
Vântul de martie s-a ridicat
Şi a tulburat valurile care lâncezeau.
Grădina şi-a exaltat tot sufletul său,
Şi în ceasul mâhnit al serii,
O chemare a venit de la casa ta,
Pe plaja pe care-o îmbracă în aur asfinţitul.
- Rabindranath Tagore -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu