Somnul trupului şi deşteptarea sufletului
În fiece noapte Tu ne eliberezi sufletele din trup
Şi din capcana lui, purificându-le asemeni tăbliilor şterse.
În fiece noapte sufletele sunt scoase din cuşca lor,
Şi-s libere de trup, nestăpânite, dar nici stăpâne peste trup.
La timp de noapte încarceraţii nu ştiu că nu sunt liberi,
La timp de noapte regii nu ştiu nimic de marea lor putere.
Şi-apoi nu mai există gând pentru câştig sau risipire,
Iar grija înspre nimeni nu se-ndreaptă, oricine ar fi el.
Starea "cunoscătorului" e-aceasta, chiar şi când eşti treaz,
Căci spune Dumnezeu: "Tu treaz îl socoţi, deşi el doarme",
Ochi închizând ziuă şi noapte la treburile acestei lumi,
Asemeni unui penel condus de mâna celui scrie.
Cel ce nu vede mâna care cu-adevărat aşterne slova,
Va socoti că pana, singură mişcându-se, scrisu-a făurit,
De va dezvălui "cunoscătorul" tainele acestei stări,
Ar jefui pe omul simplu de somnul simţurilor tale.
Sufletul lui rătăceşte într-un pustiu ce n-are asemănare;
Asemeni trupului, sufletul său cu-odihna se desfată;
Dar când e-ademenit din nou în cuşcă,
Se tânguie, cerând oblăduire de la Cel Puternic.
- Djalal-Ud-Din_RUMI -
Sursa: www.costicacojocaru.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu