Se implinesc patru ani din martie 2004, patru ani de la evenimentele care mi-au schimbat, mie si prietenilor mei, viata ……….
Se spune ca viata este dreapta in oricare circumstanta. Ca yoghin pot intelge foarte bine acest fapt, insa ca om care priveste acum de la departare a patru ani fata de aceste evenimente totul imi pare ireal si as dori sa pot spune ca asa ceva nu exista.
Trebuie sa va marturisesc ca mi-as dori intens ca aceste evenimente sa nu fi existat niciodata in viata mea. Imi aduc aminte ca in acele clipe, aproape ca nu mai gindeam, exista o singura alternativa: viata sau moarte.
Acum privind retrospectiv am sentimente, uneori ma ingrozesc de ce ar fi putut sa fie daca actiunea autoritatilor ar fi reusit asa cum doareau ei, alteori caut sa trec cu vederea toate brutalitalile si nedreptatea; alteori incerc sa inteleg, sa imi explic… Si totusi cu dificultate le gasesc scuze celor care au realizat aceste abuzuri inimaginabile pentru mintea unui om normal care are senzatia ca traieste liber intr-o tara democrata.
Indiferent de situatia juridica in care s-ar afla o persoana, consider ca ceea ce au facut autoritatile romane in ziua de 1 aprilie 2004 nu poate fi justificat. Brutalitatea, lipsa de logică, nedreptatea fac ca aceste evenimente sa se incadreze in domeniul fantasticului real. Atit de real si de dureros pentru simplul fapt ca au reusit sa distruga vieti omenesti. Si aceasta in numele asa zisei dreptati.
Dar care dreptate? A cui dreptate? A celor care doresc distrugerea lui Gregorian Bivolaru indiferent de metode? Indiferent de citi oameni sunt calcati in picioare?
Sa va reamintesc ce s-a petrecut in acea zi: Madalina Dumitru o minora de 17 ani si jumatate este preluata de catre autoritati din fata Parchetului din strada Scaunelor si dusa impotriva vointei ei la IML. I se spune permanent ca este o persoana libera si totusi este retinuta de catre un inspector de politie si un ofiter de politie in civil. Pazita in acelas timp de sase sau sapte ( nu imi mai aduc bine aminte ) persoane sportive bine facute, imbracate in civil. Madalina Dumitru a ajuns in aceasta situatie din cauza unui alt abuz infiorator al procuraturii: interogata prin metode comuniste ea a fost obligata sa semneze o declaratie falsa al carei continut nici nu il cunostea si care il incrimina pe Gregorian Bivolaru. Mai precis, declaratia afirma ca in urma cu cativa ani ar fi avut o relatie cu profesorul de yoga Gregorian Bivolaru; (au vrut sa afirme ca ea nu implinise inca 16 ani atunci). Drept pentru care, dupa mai bine de 3 ani este interogata, fortata sa semneze aceasta declaratie si fortata sa i se faca examen ginecologic!
Interventia spontana a yoghinilor de a o ajuta pe Madalina sa-si recapete libertatea a fost reprimata cu multa brutalitate de catre fortele de ordine. Serviciile speciale D.I.A.S si S.P.I.R ajutati de jandarmerie si de politie au intervenit in forta pentru a anihila manifestarea yoghinilor.
Nu a contat nimic, ca yoghinii erau pasnici, neinarmati, ca au cerut ca Madalina sa fie pusa in libertate –normal este dreptul fiecarei persoane in Romania ( aparent al fiecarei persoane pentru ca in cazul in care esti yoghin nu mai drepturi - ai “stanguri” in Romania); acesti tovarasi au executat cu stoicism ordinele primite. Au sechestrat-o apoi pe Madalina si au dus-o impotriva vointei ei in Constanta. Evident rapirea si sechestrarea minorilor de catre autoritati in Romania nu se pedepseste - este democratia sistemului impus prin forta.
Au reusit sa ne ofere o lectie de istorie; am inteles si mai bine modul comunist – stalinist de manifestare, pornind de la gindirea primara si culminind cu manifestarea brutala.
Imi aduc aminte cu precizie cum jubilau ca si acum de altfel, oamenii din presa care abia asteptau sa mai improaste cu noroi si sa prezinte cu ravna asa-zisele scandaluri legate de MISA in loc sa vorbeasca de toate abuzurile autoritatilor in ceea ce priveste practicantii de yoga, scoala romaneasca de yoga si evident persoana lui Greogorian Bivolaru.
Nu a fost primul soc evenimentul IML, pentru ca inainte de acest eveniment, mai precis pe data de 19 martie 2004, am fost ridicat din masina personala, scos in strada de catre fortele “de ordine” dus intr-un imobil, pus la zid ca-n filmele americane si perchezitionat. Mi-au luat tot, si de pe mine si din masina. Si banii doreau sa-i ia din portofel, doar o gluma l-a determinat pe tovarasul plin de zel procurorul Mocanu sa nu recurga la o astfel de practica in ceea ce ma priveste ( mai precis l-am intrebat daca nu primeste salariu pentru ceea ce face ). De mandat ce sa va zic – a lipsit cu desavirsire.
Cea mai mare stare de uimire provocata de autoritatile romane se datoreaza insa raportului CSM din februarie 2006; raport in care stimabilii si venerabilii magistrati afirma ca eu sunt una dintre persoanele care in timpul evenimentelor din 18 martie 2004 am filmat neautorizat interventiile in forta ale procurorilor si jandarmilor oferind apoi aceste filmari televiziunilor.
Din aceasta cauza spun stimabilii magistrati ca au aparut la televizor stirile despre noi.
Extraordinar, am tendinta de a spune: in acest caz ma pot considera un geniu si ar trebui sa fiu platit pentru aceasta.
Sa va explic : mai intii am reusit sa ma imprietenesc cu acei indivizi cu arme de foc si sa fiu lasat in pace sa filmez acele descinderi, apoi evident am avut charmul necesar de a negocia cu televiziunile pentru a oferi publicului larg operatiunea Crist 2004 pe sticla, operatiune pe care ar trebui din perspectiva lor, sa recunosc (umor negru ) ca am condus-o in totalitate. Nu a fost doar atit: l-am deghizat pe actorul Ioan Batinas in politist, l-am multiplicat ( pentru ca au fost 16 imobile si peste 300 de politisti, jandarmi si procurori), de fapt l-am clonat, i-am dat armament in dotare si l-am pus sa perchezitioneze yoghinii. Sunt Genial nu????
Fantastic de real evenimentul pentru ca nici o logica elementara nu mai functioneaza.
V-am prezentat pe scurt doar o mica parte din abuzurile realizate de catre autoritatile romane la adresa mea. Pe viitor am sa caut sa va fac cunoscute si alte abuzuri, realizate inclusiv asupra familiei mele.
Sper ca prin cunoasterea acestor abuzuri veti reusi sa observati realitatea si din alte perspective.
Costica Cojocaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu