Eram in anul intii de Yoga si imi doream sa-l cunosc pe Grieg pentru ca auzisem foarte multe lucruri despre el si doream sa verific eu insumi adevarul celor aflate. La inceputul lunii iunie am facut o excursie la Cluj, la padurea Baciu, unde urma sa ne intilnim cu practicanti Yoga din toata tara, cu domnul Adrian Patrut si, evident cu Grieg.
Intr-una din zile, un grup mare de yoghini era adunat la marginea padurii, asteptind sosirea lui Grieg. Linga locul unde ne aflam era un mic restaurant, iar alaturi de el erau doua leagane. Grieg a venit si toata lumea s-a strins in jurul lui. Eu am ramas mai retras; eram sprijinit de o masina si urmaream ce se petrece. In acel moment am vazut un barbat care se dadea intr-unul din leagane ( erau acolo doua leagane linga o cladire), din ce in ce mai tare. Leaganul avea deja miscari foarte ample, imi aduc aminte ca m-am uitat special sa vad daca leaganul poate avea posibilitatea unei rotatii complete ( adica sa se dea peste cap; aceasta curiozitate a fost pentru ca eu am folosit deseori leaganul in antrenamentele de parasutism realizate inainte de 1989). Nu avea aceasta posibilitate si eram uimit de faptul ca acel barbat utiliza leaganul necorespunzator ( in sensul ca el era mult mai greu ca sarcina decit putea sa suporte leaganul – era destul de fragil, amplitudinea leaganului era maxima). In timp ce urmaream evolutia acelui barbat analizind posibilitatea lui de a ramine intreg in astfel de conditii ( am putut realiza aceasta analiza datorita experientei practice cumulate in antrenamentele de parasutism – fiind o persoana care utilizasem 2 tipuri de leagane - unul care era capabil sa aiba o rotatie completa – se dadea peste cap, si unul care mai avea in plus o rotatie in jurul axei propii) am auzit vocea grava a lui Grieg care a spus : “ inca unul care vrea sa se sinucida”. In acea clipa am intors capul spre Grieg si l-am vazut rasucindu-se spre leagan, iar in urmatoarea clipa am fost uluit de faptul ca leaganul era oprit in pozitia de repaus, rupt dintr-un brat si barbatul era intreg; inca se mai tinea de barele metalice iar ochii ii luceau nefiresc.
Orice lege fizica clasica este depasita de o astfel de manifestare, orice om normal stie ca daca doresti sa opresti si o trotineta iti este necesar un timp si un spatiu adecvat. Eram uluit de fenomen, nu intelegeam cum s-a oprit acel leagan in pozitia de repaus in momentul ruperii, intr-o fractiune de secunda ( doar cit am intors capul spre stinga) si culmea omul traia.
Grieg a continuat: “ Doi barbati sa mearga si sa-l intinda pe iarba; o sa-si revina curind”.
Toate acestea s-au petrecut in citeva clipe si mult mai tirziu am inteles ceea ce Grieg a realizat atunci. Aceasta a fost prima intilnire ce cel care si astazi ramine pentru mine o fiinta extraordinara, care mi-a demonstrat in nenumarate rinduri ca poate fi TOT in fiecare clipa. Din acel moment viata mea a capatat un alt sens si ii multumesc lui Dumnezeu permanent pentru aceasta.
Costica Cojocaru
Un comentariu:
Confirm si eu personal aceasta intimplare. Eram de fata cind acel baiat inconstient se balansa in acel leagan. Leaganul era nefixat (de vechi ce era), se misca din toata incheieturile cand se balansa, iar acel individ parca era intr-o stare de transa negativa, de parca nu mai era constient de ce face. Ridea si se amuza ca un copil prost alaturi de o tinara fata ce era si ea in preajma. Cu toate ca acel leagan se misca in mod straniu, individul nu se potolea, nu se oprea si continua sa forteze balansul leaganului. Ma uitam la el aproape inlemnit si indignat ca acel individ parca era tampit si nimeni nu intervenea in nici un fel. La un moment dat a fost vazut de Grig, dupa care el (Grig) a intervenit (a spus ceva anume, nu mai retin acum ce), iar balansul leaganului s-a oprit in mod miraculos, aproape nefiresc de straniu chiar. Ca om privind situatia, nu intelegeam ce s-a petrecut, insa ca si yoghin, am inteles ca a fost vorba de o manifestare paranormala, o interventie a Gratiei divine care a stopat acel act de dementa al acelui individ, care ar fi putut pune in pericol atat viata sa, cat si manifestarea yoghinilor ce abia incepuse. Eram cu totii (participantii) in faza in care se asteptau sa vina toti participantii in acel loc de la intrarea in Padurea Baciu. Individul a fost asezat pe iarba si s-a linistit intr-un mod neasteptat, de parca nu mai stia ce face sau ce facuse pina atunci. Nu i-am mai dat atentie, dar incepuse sa-si revina. Dupa acest eveniment, la scurt timp am intrat cu totii in padure pe traseul stabililt in prealabil.
Trimiteți un comentariu