Scara.....

‘’Intelepciunea-i mare har… ! Si cel
Cui data-I va fi fost,va fi aflat
Si taina fericirii…Dar…acei
Ce –or infrunta trufas pe zei, candva
Plati-vor greu! Si-atunci or invata
Ca-ntelepciunea-i har zeiesc…’’
(Sofocle-Antigona, final)

Teatrul …Cum a inceput!? Teatrul antic (in special cel grecesc) era preponderent marcat de relatia fiinta umana-fiinta Divina (zei). Era prezenta ideea de destin, ideea ca o actiune a unui personaj (de un anume rang) va genera clar si irevocabil un anume destin implacabil, sub atenta "supraveghere” a acelorasi zei. Actiunile, evenimentele prin aceasta prisma erau exceptionale…
Astazi evenimentele ("spectaculare") descrise sunt "exceptionale" mai ales prin faptul ca socheaza si bulverseaza si doar atat; Iar mai dramatic in… dramaturgia contemporana (si nu numai) este faptul ca destinul uman e marcat de stres si angoasa aparent fara un motiv clar iar fiinta divina e surda si in aparenta extrem de ‘’dezinteresata ‘’ de acest aspect… astfel ‘’exceptionalul’’ e subliniat mai ales prin crime, nebunie, anormalitate, isterie…etc…
Se spune ca ‘’Teatrul e oglinda societatii ‘’… E posibil; numai daca tot se sustine in acelasi timp ca moral  ‘’societatea e murdara’’ si daca teatrul e oglinda societatii poate ar fi de preferat ca macar oglinda sa fie curata si clara si in ea sa se vada, daca se poate intr-un colt -  ‘’masina de spalat’’…
Arta obiectiva are ca ‘’obiect’’ latura sacra a fiintei umane cea care rezoneaza cu ceva inalt si profund cu Divinul, cu Armonia cu Dumnezeu…nu se adreseaza neaparat mentalului si sufletului sau supramentalului. De aceea in marea lor majoritate, aceste spectacole sunt mai mult simtite si traite decat intelese si gandite (astfel o mare parte dintre ele se bazeaza mai mult pe dans si muzica avand structura ritualica).
Expresia artistica poate fi comparata dintr-un anume punct de vedere cu o Scara…De la Pamant la Cer. Daca alegi sa cobori treapta cu treapta e posibil; doar ca atunci cand vei ajunge la Pamant numai ai unde sa pui piciorul, unde sa mai cobori, ce sa mai faci !?...Pe cand daca Urci…