Eram in anul trei de yoga si trebuia sa plec in vacanta. Era vineri, ultima zi de munca si ma grabeam sa ajung acasa. Imi aduc foarte bine aminte aceasta zi - era sa mor intr-un stupid accident de masina.
Ca sa ajung acasa trebuia sa trec un pod; langa acest pod in acea perioada se mai construia un pod. Eu mergeam pe trotuarul podului, pe partea drepta, si pe contrasens erau 2 betoniere care turnau beton pe podul ce se construia alaturi. Circulatia pe acel pod se realiza practic pe sensul in care si eu inaintam spre casa. La un moment dat politistul care dirija circulatia a dat liber la masinile care pana atunci au asteptat la coada sa depaseasca cele 2 betoniere. O masina a intrat in depasire si in acelas timp o duba alba din spate a intrat in depasirea masinii care tocmai depasea ( triplare). Neavand loc evident pe o singura banda de mers soferul dubei a tras de volan si s-a urcat pe trotuarul pe care eu ma deplasam.
In acel moment viata mea s-a transformat intr-o clipa. In acea clipa Timpul s-a dilatat si am vazut "filmul " a ceea ce urma sa se petreaca; am vazut cum urma sa fiu lovit in plin si sa parasesc aceasta lume; trebuie sa mentionez ca sub pod erau liniile de inalta tensiune a cailor ferate- teoretic nu aveam unde sa fug.
Tot odata am avut "timp" in acei metri sa imi analizez o parte din viata si sa cer ajutorul lui Dumnezeu.
Dintr-o data "solutia " a sosit si efectiv am fost "urcat" pe balustrada intr-un echilibru perfect. O stare de calm si luciditate m-a cuprins.
Am reusit sa vad fata calma a soferului care a trecut cu duba pe langa mine atingandu-mi picioarele, am vazut muncitorii uimiti, revoltati si in acelas timp muti datorita evenimentului, am vazut cum tocmai in acel moment politistul era cu spatele si dirija mai departe circulatia.
Masina a trecut , eu am coborat calm, relaxat, zambind euforic si am mers acasa. Povestind patania acasa, mama atat a putut sa afirme: " vai de mine" - eu zambind i-am raspuns : " era vai de mine mama, nu de tine ......."
Am avut o vacanta superba; multumesc colegilor mei Decebal si Malin pentru fotografii .........
Astazi ma bucur de aceeasi protectie Divina pe care o primesc necontenit; multumesc celui care m-a ajutat vieti la rand si ma ajuta inca sa vad dincolo de realitatea aprenta a acestei lumi.
Contemplarea, linistea sufleteasca, iubirea, compasiunea, iertarea sunt doar cateva calitati pe care le regasesc mereu in sufletul lui cat si deseori in sufletul meu.
Multumesc Grieg..............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu